Ce înseamnă, de fapt, o casă de pariuri licențiată în România și pe ce dai banii

Updated noiembrie 2026

Licensed

Available in US

Fast payouts

18+ Only

Datele din acest material sunt actualizate la 5 noiembrie 2026 și verificate împotriva listei publice „Operatori licențiați clasa I” a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN).

E o listă pe care aproape nimeni nu o citește până în ziua în care ceva merge prost. Și totuși, dintre toate cifrele care circulă despre pariurile online din România, cea care contează cu adevărat nu e o cotă, nu e un bonus și nu e un număr de utilizatori. Este numărul de rânduri dintr-un tabel administrativ: 28 de licențiați de clasa I, dintre care 24 cu pariuri în cotă fixă, în copia listei ONJN citită la 11 octombrie 2026.

Sunt 28 pe o piață pe care reclama o prezintă ca pe o junglă plină de oferte. Patru dintre licențiați au doar cazinou online, ceea ce înseamnă că pariurile sportive online se restrâng, în acea listă, la douăzeci și ceva de organizatori. Dintr-o singură privire, mitul concurenței nesfârșite se sparge: ai de ales între un număr mic de firme verificabile și o mare de site-uri care doar arată bine.

Verificarea nu e o formalitate birocratică. Pariurile sportive online sunt permise în România doar la un organizator cu licență de clasa I a ONJN și cu autorizație anuală de exploatare. O licență obținută în Malta, în Marea Britanie sau în Curaçao nu ține loc de licență românească. Două documente, eliberate în România, pentru o firmă anume: atât.

De aici pornește pagina. Nu de la întrebarea „care e cea mai bună casă”, ci de la întrebarea care decide tot restul: pe ce cale intri, cine răspunde dacă ceva se strică și cât te costă, în lei și în timp, fiecare dintre căile care există.

Alegerile care se fac înainte de primul bilet

Un parior începător crede că face o singură alegere: unde își deschide contul. În practică face patru, iar ultimele trei le fac fără să observe.

Prima e alegerea operatorului — și e cea mai vizibilă, pentru că vine cu reclame, cu nume cunoscute și cu oferte de bun venit. A doua e alegerea nivelului de protecție: un site licențiat îți cere verificarea identității, îți afișează instrumente de limitare și îți dă o cale de reclamație în România; un site neautorizat nu-ți cere nimic din toate acestea, iar absența cerinței arată ca o binefacere. A treia e alegerea monedei reale a pariului: nu cota, ci timpul pe care îl petreci până când contul e verificat, o limită se aplică sau un câștig ajunge în bancă. A patra e alegerea fiscală, care nu e o alegere deloc — impozitul pe câștig se reține la sursă, indiferent dacă pariorul a citit vreodată legea.

Patru decizii, una singură reversibilă. Poți schimba casa de pariuri. Nu poți anula o depunere făcută pe un site fără licență și nu poți recupera impozitul reținut greșit de altcineva.

Ce urmează pe această pagină e structurat exact după aceste alegeri. Mai întâi despre ce înseamnă o licență de clasa I și ce nu acoperă ea, apoi despre limitele pe care le pui singur și despre autoexcludere, apoi despre portofelul tău: ce rămâne dintr-un câștig după impozit. La final, zece operatori licențiați, luați pe rând, cu ce îi deosebește și cu ce costă fiecare.

Normele care fac diferența dintre o casă de pariuri și un site oarecare

Licența de clasa I vizează organizatorii care au contract direct cu jucătorul pentru jocuri la distanță: cazinou, pariuri în cotă fixă, pariuri mutuale, pariuri în contrapartidă (exchange), bingo și keno, conform art. 10 alin. (1) lit. i)–m) din OUG nr. 77/2009. Nu e o autorizație generică „de internet”. E o autorizație pentru o relație juridică directă cu tine.

Diferența dintre clasa I și restul claselor e utilă de înțeles, pentru că numele de clasa I apare în reclame fără nicio explicație. Clasa a II-a este B2B: platforme, software, procesatori de plăți, afiliați. Clasa a III-a este monopolul loteriei de stat. Un parior nu are ce căuta contractând cu un deținător de licență de clasa a II-a, oricât de serios sună firma.

Cine e licențiat pe pariuri și cine doar pe cazinou

Aici lista ONJN devine neplăcut de precisă, iar precizia e utilă. Licența este per operator, iar lista nu spune care marcă a unui licențiat oferă pariuri și care oferă cazinou. O marcă e acoperită numai dacă domeniul ei este scris între domeniile licențiatului.

De aceea, patru licențiați din lista citită la 11 octombrie 2026 — Favbet Online, Wintoo Soft, Deep Games și WindGG — aveau doar cazinou online. Nu e o acuzație. E o informație care schimbă modul în care citești un banner.

Un singur licențiat apare în listă cu pariuri în contrapartidă (exchange) alături de pariurile în cotă fixă: Betfair International PLC. Exchange-ul nu e o opțiune răspândită pe piața românească, iar cine caută exact acest tip de pariu are, practic, un singur loc unde îl găsește legal în listă.

Niciun licențiat nu apare cu pariuri mutuale online. Taxarea pariurilor mutuale există în anexă, reglementarea traseelor — nu. Pentru un parior obișnuit asta nu contează; pentru unul care vânează pool-uri, contează mult, pentru că nu are un loc autorizat unde să le joace.

Cât e de greu să intri în listă

Licența de organizator se acordă pe 10 ani, iar autorizația de exploatare pe 1 an; capitalul social minim vărsat al organizatorilor online este de 1.000.000 lei. Cine crede că o casă de pariuri se deschide dintr-un garaj cu o pagină web nu a citit cifra.

Cele două documente au ritmuri diferite și asta merită reținut. Licența de zece ani — decizia, numărul ei, perioada — poate fi verificată o dată și uitată. Autorizația de exploatare are ciclu anual, iar periodicitatea asta explică de ce lista se schimbă mai des decât pare.

Lista neagră și domeniile care imită

Comitetul de supraveghere al ONJN ține o listă neagră a domeniilor neautorizate, iar furnizorii de internet trebuie să respecte deciziile lui. Lista citită la 11 octombrie 2026 avea 2.893 de domenii, actualizate la 8 octombrie 2026, între care și zeci de domenii .ro care imită site-uri licențiate.

Zeci de imitații cu terminație românească. Cifra dezmembrează cel mai răspândit reflex de verificare: dacă adresa se termină în .ro, e românească. Terminația .ro a unui domeniu nu dovedește că site-ul este licențiat — lista ONJN conține chiar domenii care imită site-uri licențiate. Licența nu stă în coadă de adresă, stă într-un rând de tabel.

Un brand care nu apare printre domeniile unui licențiat nu este acoperit de licența lui. Formularea e seacă, dar consecința e concretă: dacă marca sub care pariezi nu e tipărită în listă, împrumutul de prestigiu de la firma-mamă nu te acoperă.

Ce trebuie să scrie pe site

Conform art. 128 din HG nr. 111/2016, site-ul unui organizator trebuie să afișeze în limba română numele organizatorului, seria, numărul și data licenței și autorizației, trimiterea către onjn.gov.ro, interdicția pentru minori, politica de prevenire a dependenței cu autotest, regulile jocurilor și un memento automat la fiecare 60 de minute.

E o listă de verificare gratuită, la doi clicuri distanță, pe care aproape nimeni nu o folosește. Lipsa seriei licenței în subsolul unei pagini de pariuri e un semnal mai bun decât orice sigiliu colorat cu „100 % sigur”.

Verificarea contului și plafonul de dinaintea ei

Înregistrarea cere nume, data nașterii, adresă, e-mail și o declarație că ai peste 18 ani, iar pentru cetățenii români și CNP-ul. Operatorul verifică în 30 de zile calendaristice. Până la verificare, jucătorul poate depune cel mult 200 euro sau echivalentul și nu poate retrage nimic; un cont nedeclarat verificat după 30 de zile este închis, iar soldul merge la bugetul statului.

Vârsta minimă pentru jocurile de noroc este de 18 ani, conform art. 7 alin. (1) din OUG nr. 77/2009. Un proiect adoptat de Senat în februarie 2026, care ar ridica vârsta la 21 de ani, este în dezbaterea Camerei Deputaților și nu este lege. Nimeni nu ar trebui să-și organizeze contul în funcție de un proiect de lege.

Bazele: ce cumperi când plasezi un pariu pe o cotă fixă

Un bilet de pariuri nu cumpără o promisiune de câștig. Cumpără o șansă la un preț anunțat, iar prețul e cotă. De aceea, înainte de orice discuție despre bonusuri, un parior ar trebui să știe ce se ascunde în cotă.

Pariul simplu are o singură selecție, pariul combinat înlănțuie mai multe, iar pariul de sistem grupează selecțiile în variante. În fiecare caz, câștigul se calculează înmulțind miza cu cota, iar profitul net scade miza din rezultat. Arta casei nu stă în cotă, ci în marja pe care o pune deasupra.

Marja e suma dintre probabilitățile implicite pe care le anunță cotele unui singur eveniment. Pe un eveniment cu două rezultate, fiecare la cotă 1,90, inversul fiecărei cote este aproximativ 52,63 %. Adunate, cele două dau circa 105,26 %, ceea ce înseamnă o restituire de aproximativ 95,0 % din miza totală și o marjă de circa 5,0 % pentru organizator. Cifrele sunt un exemplu didactic — nu un preț cotat pe un eveniment real — și sunt alese pentru ceea ce arată.

Un magazin care ar pune cote corecte ar lua 100 % din ce se joacă și ar da înapoi 100 %. Nici o casă de pariuri, nici un supermarket nu funcționează așa. Diferența e nespectaculoasă: circa cinci bani din fiecare leu pariat pe unul dintre cele două rezultate, în exemplul de mai sus.

Unde se vede marja cel mai clar nu e la pariul simplu, ci la combinat. Cotele se înmulțesc, iar marjele se compun la fel. Marja exemplului rămâne marja exemplului: nu este marja unui pariu combinat, nu este marja unei piețe de handicap și nu este marja vreunei case anume. E o construcție didactică cu o singură menire — să arate că marja există în fiecare cotă, înainte de a discuta orice bonus.

Casele licențiate din România lucrează pe piețe cu marje proprii, pe care pariorul le poate compara singur, adunând inversele cotelor unei piețe și privind cât depășesc 1. Un parior care face exercițiul pe câteva piețe înțelege în zece minute mai mult despre costul pariului decât din o sută de reclame. Marja nu se anunță niciodată în banner.

Ce te costă, în medie, să rulezi o sumă pe piața reală

Există o întrebare pe care niciun bonus nu o pune: dacă joci constant, cât din banii care trec prin piață rămâne la organizator? Aici aritmetica devine neplăcută, dar folositoare.

Scenariul e ilustrativ: un plafon săptămânal pe care jucătorul și-l fixează singur, 200 lei, pariați o singură dată, pe o piață cu două rezultate, la cote de 1,90 și 1,90. Nu e o cotă reală a vreunei case și nu e un sfat. E un termen de comparație.

Marja acelei piețe, calculată mai sus, este de circa 5,0 %. Pierderea așteptată pe o singură rundă echivalează cu rulajul înmulțit cu marja pieței, adică aproximativ 10 lei pe săptămână, în condițiile date. Pe o lună cu patru astfel de săptămâni, banda se mută în jurul a 40 lei. Estimarea presupune că toată suma este jucată o singură dată și că marja pieței rămâne la acel nivel.

Ambele cifre sunt medii, nu destine. Jucătorul care pierde cu 200 lei pierde 200 lei; cel care câștigă ia acasă 380 lei din aceeași miză. Media descrie sute de pariuri, nu seara de sâmbătă.

Unde devine limpede e la comparație. Un plafon de 200 lei pe săptămână, jucat o dată, e ieftin: circa 10 lei pe săptămână costă distracția, dacă marja rămâne la 5 %. Aceiași 200 lei jucați în zece reprize de 20 lei, pe aceeași marjă, ajung la un cost așteptat de aproximativ 100 lei pe săptămână — de zece ori mai mult, pentru aceeași sumă depusă. Marja se aplică fiecărei rulări, nu depunerii.

Aici se rupe analogia cu o taxă. Taxa se plătește o dată, marja se plătește la fiecare pariu. Cine rulează un bonus de bun venit prin zeci de pariuri mici plătește marja de zeci de ori, iar cerințele de rulaj transformă un cadou aparent în muncă plătită de jucător.

Cei 10 lei pe săptămână presupun o singură piață și o singură rundă. În realitate, un jucător care urmărește live schimbă piețele și prinde marje mai subțiri pe unele și mai groase pe altele; nu există o cifră care să descrie toate piețele unei case. Costul rămâne o estimare scrisă pe scenariu, nu o factură.

Autoexcluderea și limitele pe care le pui singur: ce acoperă fiecare

Autoexcluderea națională este prevăzută de art. 15¹ din OUG nr. 77/2009 și de Ordinul președintelui ONJN nr. 79/2025. Cererea se depune în nume propriu la ONJN, inclusiv prin e-mail cu semnătură electronică calificată sau prin declarație notarială, ori printr-un organizator licențiat, care o transmite în 2 zile lucrătoare.

E singurul instrument din tot sistemul care nu depinde de bunăvoința vreunei case. Nu e o setare de cont, e o declarație depusă la un oficiu al statului.

Aici se ascunde o distincție care schimbă totul, și de care puțini pariori români sunt conștienți. Autoexcluderea ONJN este pe durată nedeterminată, fără perioadă minimă, iar ridicarea ei se face doar la ONJN; pe pagina principală a ONJN figurau 59.955 de persoane autoexcluse la 11 octombrie 2026.

Registrul central ONJN de autoexcludere leagă organizatorii cu locații fizice, iar pentru jocul online ONJN indică excluderea din art. 132 din HG nr. 111/2016, care funcționează doar față de un singur operator. Un proiect de unificare a registrului, supus consultării în ianuarie 2026, nu este adoptat.

Adică: cine intră în agenții rămâne pe listă pentru toți. Cine joacă online rămâne blocat, deocamdată, doar la operatorul la care a cerut excluderea — și poate deschide conturi la vecinii lui, dacă nimeni nu verifică. Nu e o breșă teoretică, e o limitare scrisă de ONJN însuși, iar unificarea care o rezolvă e încă în stadiu de proiect.

Art. 132 din HG nr. 111/2016 obligă fiecare organizator online să ofere limite zilnice, săptămânale și lunare de depunere, aplicate în 24 de ore, cu majorare după cel puțin 48 de ore, excludere temporară sau permanentă și o pauză de până la 7 zile. Nu există un plafon legal al acestor limite: nu legea îți spune că ai voie să depui 200 lei pe zi, ci tu. Legea obligă casa să te lase să alegi.

Cei 24 de ore și cele cel puțin 48 de ore sunt simetria care face instrumentul să funcționeze. Reducerea unei limite se aplică în 24 de ore. Creșterea așteaptă cel puțin 48 de ore. E o barieră împotriva deciziilor luate pe cald, la 2 noaptea, după trei pariuri pierdute — și e prevăzută în lege, nu inventată de vreo casă cu spirit civic.

Cine vrea să iasă dintr-o excludere la nivelul operatorului o poate face doar după 6 luni, conform art. 132 alin. (6). O pauză de până la 7 zile e altceva, mult mai ușor: nu implică registrul, nu implică ONJN.

Un detaliu care nu costă nimic și pe care puțini îl știu: reputația nu se transferă. Un jucător autoexclus sau cu limite setate la un organizator licențiat nu este protejat pe un site neautorizat, pentru că acesta nu este conectat la registrul ONJN și nu aplică excluderea la nivel de operator; același site nu oferă nici verificarea identității, nici limitele de depunere cerute de HG nr. 111/2016.

Reclamațiile împotriva unui organizator licențiat se depun prin portal.onjn.gov.ro, iar petițiile primesc răspuns în 30 de zile. Un site fără licență românească nu oferă această cale de reclamație, pentru că nu există în fața cui să te plângi în România.

Cum verifici lista ONJN și a cui licență contează

Cadrul instituțional e simplu de ținut minte. ONJN este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, creat prin OUG nr. 20/2013 și organizat prin HG nr. 298/2013. Comitetul său de supraveghere acordă și retrage licențe și decide lista neagră.

Statutul de bază este OUG nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial nr. 439 din 26 iunie 2009 și modificată prin Legea nr. 246/2010, apoi prin OUG 82/2023, Legea nr. 107/2024, OUG 80/2024 și Legea nr. 141/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 699 din 25 iulie 2025. Normele de aplicare pentru jocul la distanță stau în HG nr. 111/2016, la articolele 122–141.

Randamentul verificării, pe scurt

Trei lucruri se pot verifica în cinci minute. Numele organizatorului, seria, numărul și data licenței și autorizației, afișate în limba română pe site; trimiterea către onjn.gov.ro; și domeniul mărcii, căutat între domeniile licențiatului din listă.

Se adaugă două verificări pe care puțini le fac: dacă perioada licenței e în curs la data când te uiți, pentru că lista poate conține rânduri cu perioada încheiată, și dacă domeniul pe care ești nu apare pe lista neagră. Ambele sunt chestiuni de zeci de secunde, iar în ambele cazuri diferența se vede în listă, nu în impresia generală a site-ului.

Cine răspunde când ceva merge prost

Un site neautorizat nu are de ce să răspundă. Operarea fără licență este infracțiune, pedepsită cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă, conform art. 23 alin. (1) din OUG nr. 77/2009. Promovarea unui joc neautorizat este contravenție sancționată cu amendă de la 50.000 la 100.000 lei și confiscare, conform art. 26. Textul ajunge la afiliați și la paginile de comparație, nu doar la operator.

Pentru parior, consecința e scrisă în același act normativ. Participarea unei persoane fizice din România la jocuri de noroc la distanță neautorizate de ONJN este contravenție sancționată cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei, conform art. 22 alin. (6) din OUG nr. 77/2009. Amenzi efectiv aplicate jucătorilor nu au fost identificate în sursele citite, dar textul sancțiunii există în lege.

Cifra de 5.000 de lei merită pusă alături de cifrele de mai sus. Costul așteptat al unui plafon săptămânal de 200 lei, jucat pe o piață cu marjă de 5 %, e de circa 10 lei pe săptămână. Amenda minimă reprezintă cinci sute de astfel de săptămâni. Cifrele întăresc un fapt simplu: riscul nu e teoretic.

Piața care se mișcă, chiar dacă lista pare rigidă

Casele de pariuri licențiate intră și ies din listă la intervale de ani, nu de luni, iar modificările legislative au schimbat regulile jocului în ultimii ani în rafale. OUG nr. 7/2026 vizează autorizarea la nivel local a locațiilor fizice, ceea ce nu atinge pariurile online, dar arată cât de des se mișcă baza legală. Un parior care a verificat lista acum doi ani nu a verificat nimic.

Publicitatea, de la 6 octombrie 2025 încoace

Decizia CNA nr. 573/2025, în vigoare din 6 octombrie 2025, interzice în publicitatea audiovizuală a jocurilor de noroc apariția personalităților publice, a sportivilor și a persoanelor a căror notorietate online poate încuraja jocul, ceea ce se aplică și caselor de pariuri. Reclamele care vând pariuri prin fotbaliști cunoscuți au un termen de valabilitate zero.

Mai există o limită care nu ține de licență, ci de cod: promovarea unui joc neautorizat e contravenție, chiar dacă e făcută cu bună-credință pe o pagină de comparație. Un site care trimite jucători către domenii blocate nu e un intermediar neutru.

Clasament: zece case de pariuri licențiate, evaluate pe ce poți verifica

Ordinea nu este o ierarhie oficială a pieței și listele de mai jos nu epuizează brandurile licențiate. Un brand care nu apare aici nu este, prin asta, nelicențiat. Fiecare casă e descrisă prin ce se poate citi în decizia de licențiere și prin ce spun propriile condiții; comparația între branduri se face doar pe terenul acoperit de fapte, pentru că pe restul orice clasament ar fi o poveste.

Criteriile pe care le folosesc, în ordinea în care le simte pariorul: cine deține licența și pentru ce produs, ce cere casa înainte de prima retragere, ce instrumente de limitare oferă, cât durează verificarea contului și cât de clară e informația despre costuri în propriile condiții.

O linie goală într-un tabel de licențe nu e o neglijență, e chiar informația. Licența este per operator, iar lista nu spune care marcă a unui licențiat oferă pariuri în cotă fixă și care cazinou. Betano e singurul dintre cele zece pentru care oferta de pariuri sportive e confirmată; la restul, pariorul verifică singur domeniul și produsul în listă, înainte de a-și face socoteala.

Coloana a treia e cea care arată cel mai cinstit limita oricărei pagini de comparație. Nu e o lacună a celor zece case, e o lacună a datelor publice: condițiile fiecărui operator despre propriile oferte se citesc la operatorul respectiv, nu într-un tabel unic.

Criteriile pe care le ignoră majoritatea clasamentelor

Un clasament construit pe mărimea bonusului de bun venit măsoară generozitatea reclamei, nu a casei. Un bonus mare cu cerințe de rulaj grele poate costa mai mult decât un bonus mic cu cerințe ușoare.

Patru lucruri contează în realitate: durata reală până la o retragere după câștig, claritatea cerințelor de rulaj, instrumentele de limitare oferite, existența unei căi de reclamație în România. Primele trei se pot testa cu bani puțini. A patra se verifică o dată, pe portalul ONJN, și acoperă toate conturile pe care le ai.

Un al cincilea criteriu, pe care băncile nu îl afișează și pariorii nu îl calculează, e reținerea la sursă. Un câștig de 10.000 lei transferat din contul de joc ajunge în bancă mai mic, pentru că impozitul se reține la fiecare transfer. Despre asta mai jos, pentru că schimbă felul în care un parior își planifică retragerile.

Betano — reținerea la sursă, pe un licențiat reînnoit recent

Betano e singurul dintre cele zece branduri pentru care oferta de pariuri sportive este confirmată, ceea ce o face punctul de pornire firesc într-o comparație despre pariuri și nu despre cazinou. Licența ONJN clasa I online e deținută de KAIZEN GAMING INTERNATIONAL LIMITED, cu decizia 172/30.01.2017 și perioada 01.02.2017–31.01.2027, pe domeniul ro.betano.com.

Perioada aceea se termină pe 31 ianuarie 2027. E o informație de calibrat, nu un motiv de îngrijorare: un licențiat care ajunge la capătul ciclului de zece ani intră în procesul de reînnoire, iar un parior care se uită la listă după acea dată trebuie să verifice că rândul există, nu să presupună că există.

Pentru un parior care folosește casa pe parcursul mai multor sezoane, reînnoirea e irelevantă — contractul e cu o firmă licențiată. Dar pentru cine citește lista o singură dată, la începutul unui sezon, diferența dintre „în curs” și „expirat” e exact ce diferențiază o verificare de o presupunere.

Verdictul: o alegere solidă pentru cine caută o marcă de pariuri sportive licențiată, și singura dintre cele zece pentru care acest lucru e confirmat. Un jucător care vrea cazinou are alte opțiuni mai bine conturate în listă; unul care vrea pariuri sportive are aici un punct de plecare cu un rând de tabel în spate.

Casa Pariurilor — o marcă românească sub o licență de cazinou online

Casa Pariurilor este o marcă românească lansată în 2008 și preluată în 2017 de Fortuna Entertainment Group prin Hattrick Sports Group; pagina grupului indică entitatea juridică BET ZONE SRL, număr de înregistrare J40/8632/2015. E cea mai veche poveste de pe această listă.

Licența ONJN clasa I online apare pe numele HATTRICK ONLINE SRL, cu decizia 453/29.05.2025 și perioada 01.07.2025–30.06.2035, pentru cazinou online, pe domeniile casapariurilor.ro și eFortuna.ro. Un licențiat, două mărci, un singur rând în listă.

Coloana a treia a tabelului rămâne goală pentru această marcă. Ce înseamnă practic: cine are contul aici citește condițiile proprii despre oferte, nu se bazează pe o descriere de ansamblu. Nu e o slăbiciune a casei, e o limită a oricărui tabel construit pe date publice.

Verdictul: greutatea mărcii și vechimea pe piață rămân avantajele evidente, dar numele din listă e cel al firmei, nu al mărcii. Un parior care a auzit doar de Casa Pariurilor și caută rândul licenței trebuie să caute HATTRICK ONLINE SRL.

Winner — șase domenii și mai multe mărci sub același rând

Winner e licențiat în numele companiei NEW GAMBLING SOLUTIONS S.R.L., cu decizia 2237/08.11.2023 și perioada 01.12.2023–30.11.2033. În lista ONJN figurează domeniile winner.ro, online.winner.ro, 888.ro, 888sport.ro, 888poker.ro și 888casino.ro, alături de alte mărci: Hotspins, Elite Slots, Lady Casino.

Un singur licențiat, șase domenii și un mănunchi de mărci. E exemplul cel mai clar pentru regula care contează: marca e acoperită doar dacă domeniul ei e scris între domeniile licențiatului. Cine joacă pe un domeniu al acestei firme e acoperit; cine joacă pe o marcă doar pomenită în presă, dar absentă din listă, nu.

Mărci precum Hotspins sau Lady Casino arată cât de divers e portofoliul unei singure licențe. Din perspectiva unui parior de sport, diversitatea asta nu spune nimic despre calitatea ofertei de pariuri.

Verdictul: pentru un parior care vrea un portofoliu consolidat de mai multe produse sub același acoperiș, structura e comodă. Pentru unul care caută doar pariuri sportive, numărul de domenii nu e un criteriu — lista nu spune care marcă face ce.

Unibet — cea mai proaspătă licență din cele zece

Unibet, pe unibet.ro, e deținut de UNIBET (GERMANY) LIMITED, cu decizia 612/31.08.2026 și perioada 01.09.2026–31.08.2036, pentru cazinou și bingo online. Peste graniță e o marcă veche; aici e una dintre cele mai recente intrări în listă.

Trei domenii apar pentru acest licențiat: www.unibet.ro, www.vladcazino.ro și www.32rosu.ro. Iar aici se vede din nou limita listei: licența e pentru cazinou și bingo, nu pentru pariuri în cotă fixă. Un parior care intră pe unibet.ro pentru un bilet de fotbal ar trebui să știe ce fel de acoperire are.

Verdictul: o licență nouă și o marcă cu vechime internațională nu sunt același lucru, iar rândul din listă e cel care contează. Pentru un jucător de cazinou și bingo, e o intrare proaspătă și clară; pentru pariuri sportive, lista nu acoperă marca în acest moment.

NetBet — o reînnoire din vara lui 2026

NetBet, pe netbet.ro, e deținut de NetBet Enterprises Ltd., cu decizia 401/25.06.2026 și perioada 01.07.2026–30.06.2036, pentru cazinou online. Domeniile din listă sunt www.netbet.ro și www.casinoroyale.ro.

O perioadă care începe pe 1 iulie și ține zece ani înseamnă o decizie luată în iunie, înainte de intrarea în vigoare. Pentru parior, detaliul util nu e data deciziei, ci faptul că implică două domenii: cine joacă pe un al treilea, chiar dacă pare al aceluiași brand, nu e acoperit de acest rând.

Verdictul: pentru un jucător care caută stabilitate pe termen lung, o licență proaspătă de zece ani e un argument mai bun decât orice bonus sezonier. Pentru pariuri sportive, din nou, lista nu confirmă marca.

Fortuna — același licențiat, altă marcă

Fortuna, pe efortuna.ro, e deținut de HATTRICK ONLINE SRL, cu decizia 453/29.05.2025 și perioada 01.07.2025–30.06.2035. E același licențiat ca la Casa Pariurilor, cu același număr de decizie și aceeași fereastră de zece ani.

Pusă lângă prima intrare din tabel, duplicarea spune tot ce trebuie spus despre cum arată o licență în practică. Nu e o casă una și alta; e aceeași firmă, cu două vitrine. Un parior care aleargă după diversitate și deschide conturi la ambele crede că are doi furnizori, când în realitate are unul.

Verdictul: cine caută o alternativă reală la Casa Pariurilor nu o găsește la Fortuna, pentru că licența e a aceleiași firme. Diferența stă în vitrină, nu în rândul din listă.

Vivabet — o licență dinaintea valului de reînnoiri

Vivabet, pe vivabet.ro, e deținut de VIVA GAMES S.R.L, cu decizia 643/25.04.2024 și perioada 01.05.2024–30.04.2034, pentru cazinou online. Fereastra se încheie în aprilie 2034, un an calendaristic neobișnuit pentru listă, unde majoritatea perioadelor se închid la final de iunie sau de ianuarie.

Pentru un parior care compară datele, aceste neregularități sunt utile: o perioadă care începe pe 1 mai și se termină pe 30 aprilie arată că decizia a fost luată la cererea operatorului, într-un moment ales de el, nu într-un val administrativ. Nu schimbă nimic din drepturile jucătorului.

Verdictul: o intrare stabilă, cu un orizont lung de zece ani și o dată de reînnoire ușor de ținut minte. Ca și în cazurile precedente, lista nu confirmă că marca acoperă pariuri în cotă fixă.

Mozzart — o licență din ianuarie 2020

Mozzart, pe mozzartbet.ro, e deținut de MOZZARTBET MALTA Limited, cu decizia 209/27.01.2020 și perioada 01.02.2020–31.01.2030, pentru cazinou online. E una dintre cele mai vechi perioade încă în curs din lista citită la 11 octombrie 2026.

Zece ani de licență înseamnă că firma nu a avut nevoie de o decizie nouă în tot acest timp, iar asta spune ceva despre stabilitatea operațiunii. Pentru un parior, însă, data expirării, 31 ianuarie 2030, e mai puțin utilă decât numele firmei, pe care trebuie să-l caute în listă pentru a-și verifica domeniul.

Verdictul: o intrare veche și stabilă, dar cu același neajuns ca restul rândurilor — lista acordă licența firmei, nu pariurilor sportive ale mărcii. Cine vrea să parieze aici citește întâi condițiile proprii ale operatorului.

Totogaming — un licențiat cu amendă de publicitate

Totogaming, pe totogaming.ro, e deținut de TG MALTA LIMITED, cu decizia 1496/14.07.2023 și perioada 01.08.2023–31.07.2033, pentru cazinou online. Perioada se încheie în iulie 2033.

Firma apare și într-o altă evidență, cea a sancțiunilor de publicitate. ONJN a amendat TG Malta cu 20.000 lei pe 20 august 2026 pentru un anunț care prezenta jocurile de noroc ca mod de a umple timpul liber. Nu e o problemă de licență, dar e o problemă de ton, iar tonul e exact ce a interzis Decizia CNA nr. 573/2025, în vigoare din 6 octombrie 2025.

Verdictul: licența rămâne în curs și perioada e lungă, iar incidentul de publicitate nu afectează contul unui parior. Rămâne totuși un indiciu despre felul în care un operator își privește clienții, iar comercializarea jocului ca umplutură de timp liber e un motiv bun să citești condițiile cu atenție sporită.

Maxbet — o fereastră care se închide chiar în 2026

Maxbet, pe maxbet.ro, e deținut de MAXBET MALTA LIMITED, cu decizia 2555/22.12.2016 și perioada 01.01.2017–30.12.2026, pentru cazinou online. Perioada se încheie pe 30 decembrie 2026, potrivit listei ONJN din 11 octombrie 2026.

Pusă lângă Betano, care se închide pe 31 ianuarie 2027, lista arată două rânduri care intră amândouă în reînnoire în interval de o lună. Pentru un parior care citește lista o dată pe an, e exact genul de detaliu care face diferența între a ști și a presupune.

Verdictul: o casă cu o licență de aproape zece ani, aflată acum în preajma unui termen administrativ. Nu e un motiv de alarmă, e un motiv de a verifica rândul din nou înainte de a-ți face planuri pe termen lung pe această marcă.

Cadrul legal: ce primești de la un operator licențiat și ce nu

Există o formulă care se repetă în reclamele de la noi, în varianta românească a lui „100 % sigur”: „pariem legal, ești protejat”. Formularea merită luată în bucăți, pentru că o parte e adevărată și o parte e o scurtătură convenabilă.

Ce e adevărat: un operator licențiat în România îți dă reguli în limba română, o cale de reclamație la ONJN, instrumente obligatorii de limitare, verificarea identității în termen de 30 de zile, plafonul de 200 euro înainte de verificare și o instanță în România. Ce e scurtătură: protecția nu se extinde automat peste hotarele operatorului, iar riscurile considerate „imposibile” în reclamă sunt scrise negru pe alb în lege.

Cine poate organiza pariuri online

Pariurile sportive online sunt permise în România doar la un organizator cu licență de clasa I a ONJN și cu autorizație anuală de exploatare; o licență obținută în alt stat, de exemplu în Malta, în Marea Britanie sau în Curaçao, nu ține loc de licență românească. E propoziția centrală a întregii dezbateri, iar formulările din reclamă care se sprijină pe „licențiat internațional” o ocolesc.

Multe dintre firmele din listă au sediul în Malta. Nu asta le face licențiate. Le face licențiate rândul din lista ONJN, iar diferența dintre cele două este diferența dintre prestigiul unui sediu și dreptul de a opera în România.

Ce este și ce nu este acoperit

Un licențiat de clasa I poate opera pe categoriile pentru care e licențiat: cazinou, pariuri în cotă fixă, pariuri mutuale, pariuri în contrapartidă, bingo și keno. Categoriile nu se amestecă automat, iar lista nu separă jocurile pe mărci. Cine vrea pariuri în cotă fixă verifică marca în listă, nu presupune că un mare cazinou online oferă și pariuri sportive.

Mai există un detaliu care schimbă socotelile unui parior: un cont per jucător, potrivit art. 130 alin. (1) din HG nr. 111/2016. Operarea mai multor conturi la aceeași casă e, prin urmare, o chestiune contractuală, nu o strategie.

Platforma nu îți poate acorda credit pentru pariuri — art. 22 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 77/2009 interzice împrumutul către jucători, iar amenda pentru nerespectare e de la 50.000 la 100.000 lei. Pariul se face cu bani care există deja în cont.

Sunt și categorii despre care textele citite nu răspund, iar tăcerea merită raportată ca atare: pariuri live, sporturi virtuale și esports nu au o regulă specifică identificată, iar cotele pe competiții de tineret sau ligi inferioare nu sunt reglementate explicit. Un parior care vrea să știe ce se poate juca citește regulile operatorului, pentru că legea nu acoperă fiecare scenariu.

Verificarea identității, conturile și retragerile

Verificarea nu e o piedică birocratică, ci zidul care ține minorii și persoanele interzise în afara jocului. Ea se face în 30 de zile calendaristice, iar până atunci plafonul de 200 euro și interdicția de a retrage sunt regulile care te apără de propriile grabe.

Retragerile și câștigurile trec doar prin procesatori de plăți cu licență de clasa a II-a a ONJN, potrivit art. 12 alin. (9) din OUG nr. 77/2009, și se fac înapoi pe contul sau metoda de plată de la depunere, conform art. 130 alin. (5) și (9) din HG nr. 111/2016. Banii nu se plimbă pe canale ocolitoare, nu se pot retrage în numerar de la altcineva și nu pot finanța un pariu prin credit.

Crypto la site-urile licențiate nu este, în textele citite, stabilit ca metodă acceptată. Art. 1 alin. (5²) din OUG nr. 77/2009 pomenit criptomoneda doar ca trăsătură a operatorilor neautorizați vizați de interdicția din clasa a II-a. Orice pagină care promite pariuri cu cripto ca „opțiune legală” în România o face pe răspunderea ei.

Blocarea plăților către operatori neautorizați rulează tot prin licențiații de clasa a II-a: procesatori, furnizori de software, găzduire și afiliați nu au voie să deservească operatori neautorizați sau domenii de pe lista neagră, iar încălcarea e infracțiune, potrivit art. 25 alin. (1) lit. m)–o). Nu există o regulă stabilită care să oblige băncile obișnuite să blocheze transferurile.

Impozitul pe câștig: cine îl reține și cât

Impozitul pe câștig se reține la sursă de către organizator, e final și se calculează pe fiecare plată, potrivit art. 110 alin. (2) și (2²) din Codul fiscal, astfel cum a fost rescris prin Legea nr. 141/2025, pentru câștigurile plătite de la 1 august 2025: până la 10.000 lei 4 %; peste 10.000 și până la 66.750 lei 400 lei plus 20 % din ce depășește; peste 66.750 lei 11.750 lei plus 40 % din ce depășește. Pentru jocul online, reținerea se face la fiecare transfer către contul bancar și e virată de organizator până pe 25 ale lunii următoare.

Un transfer de 10.000 lei duce 400 lei impozit. Un transfer de 20.000 lei duce 2.400 lei. Ambele se calculează pe plată, ceea ce înseamnă că structura retragerilor contează: două transferuri de 10.000 lei și unul de 20.000 lei cu aceeași sumă totală nu produc același impozit reținut, pentru că procentul aplicat depinde de mărimea fiecărei plăți în parte.

De asemenea, o scală veche de 1 %, 16 % și 25 % nu mai e în vigoare și încă circulă prin presă și prin comentarii. Cine a citit despre ea într-un articol din 2024 a citit o informație depășită.

Există un punct care rămâne deschis și e important de spus exact: plafonul de 66.750 lei apare în formularea ANAF pentru cazinouri, cluburi de poker, aparate de joc și bilete de loterie. Cum tratează el pariurile online nu este stabilit în textele citite, așa că un câștig din pariuri sub acest plafon nu se numește scutit de impozit. Nimeni nu ar trebui să-și planifice retragerile pe o scutire pe care nu o poate puncta în vreun act normativ.

Iar pentru câștigurile obținute pe un site neautorizat sau într-o țară străină, poziția nu este stabilită pentru scara actuală. Îndrumarul ANAF din 2021 spunea că rezidenții declară veniturile din jocuri de noroc obținute în străinătate în Declarația unică, cu credit pentru impozitul plătit în străinătate, citând însă cotele vechi. Întrebarea reală pe care trebuie să o pui unui contabil sau ANAF-ului nu e „cât e impozitul”, ci „din ce sumă pornesc, dacă am câștigat pe un site fără licență românească”.

Taxa pe operator și de ce nu e treaba ta

Operatorii licențiați plătesc statului, pentru autorizarea exploatării, 30 % din venitul din jocuri de noroc — sumele colectate de la jucători minus premiile plătite — cu un minim de 480.000 euro pe an pentru organizatorii de clasa I de joc la distanță, conform anexei la OUG nr. 77/2009, astfel cum a fost rescrisă prin Legea nr. 141/2025, art. LXII, de la 1 august 2025. Înainte erau 21 % cu un plafon minim de 400.000 euro.

Un parior nu plătește această taxă. Dar faptul că un operator licențiat are un cost fix de ordinul sutelor de mii de euro pe an, plus taxa de licență de 300.000 euro anual, o contribuție ONJN de 500.000 euro anual și o taxă de 5 % pe contractele de publicitate, explică de ce ofertele nu sunt niciodată la fel de generoase pe cât par și de ce casele fără licență nu au niciun cost administrativ echivalent. Cine nu plătește taxele nu are cum să ofere același cadru legal.

Pentru jucător, lucrul esențial e altul: impozitul pe câștig se reține la sursă de un organizator licențiat, iar pe un site fără licență nu se reține nimic. Nu pentru că e mai avantajos, ci pentru că acel site nu are obligația de a reține și nici cadrul în care să o facă.

Bonusurile și publicitatea, unde regulile devin stricte

Un bonus de la un operator licențiat vine din fondurile proprii ale organizatorului, potrivit regulilor lui, se acordă doar în contul de joc, nu poate fi retras ca atare și este afișat separat, conform art. 7 alin. (3)–(5) din HG nr. 111/2016. Sunt patru constrângeri care transformă un banner într-un contract.

Promovarea bonusurilor este, de asemenea, restrânsă: ele pot fi promovate doar pe site-urile proprii ale organizatorului, pe site-urile afiliaților săi și prin e-mail către jucători activi care și-au dat acordul, potrivit art. 6 alin. (3) din HG nr. 111/2016. Regulile de publicitate se completează cu interdicții de fond: publicitatea audio-vizuală cu personalități publice este interzisă de la 6 octombrie 2025, iar publicitatea exterioară peste 35 mp este interzisă.

Pentru un parior, consecința acestor reguli e simplă și utilă. Un bonus promovat pe site-ul unei case licențiate e un bonus care trece prin condițiile din art. 7. Un bonus promovat de o pagină fără legătură poate fi orice, pentru că nu are un cadru care să-l definească.

Întrebări frecvente despre casele de pariuri licențiate

Cum verific dacă o casă de pariuri are licență ONJN clasa I pentru pariuri online?

Cauți în lista „Operatori licențiați clasa I” de pe onjn.gov.ro numele firmei, nu al mărcii, apoi cauți domeniul mărcii între domeniile licențiatului. Pe site verifici seria, numărul și data licenței și autorizației, afișate în limba română.

Dovedește terminația .ro că o casă de pariuri este licențiată în România?

Nu. Lista ONJN conține domenii fără terminație românească, precum ro.betano.com, și zeci de domenii .ro care imită site-uri licențiate. Licența se dovedește prin rândul din listă, nu prin coada adresei.

Ce este autoexcluderea și pe cine acoperă ea?

Autoexcluderea națională se cere la ONJN, pe durată nedeterminată, și se ridică doar la ONJN. Registrul central leagă organizatorii cu locații fizice; pentru jocul online excluderea din HG nr. 111/2016 funcționează doar față de un singur operator.

Ce riscuri are un site de pariuri fără licență ONJN?

Participarea la jocuri la distanță neautorizate de ONJN e contravenție, cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei, site-ul poate fi blocat, nu-ți verifică identitatea, nu-ți aplică limitele de depunere și nu-ți dă vreo cale de reclamație în România.

Se plătește impozit pe câștigurile din pariuri în România și cine îl reține?

Da, la un operator licențiat. Impozitul e reținut la sursă de organizator, e final și se calculează pe fiecare plată: 4 % până la 10.000 lei, apoi 400 lei plus 20 % din depășire până la 66.750 lei și 40 % peste acest prag.

Conținut creat de echipa «Cote Live Info»